Decrețeii știu povestea ”Ușureilor de Drăgășani”. Majoritatea fotografiilor de dinainte de 1989 cu ei, cu părinții și cu bunicii lor îi găsesc încălțați hipster în tenișii sau bascheții de gumă fabricați de Finca Drăgășani.
Fiți atenți o știre din 2014 din Adevărul:
”Fabrica Finca din localitatea vâlceană Drăgăşani a fost înfiinţată în 1969 şi a ajuns să fie cunoscută în ţară şi străinătate pentru tenişii extrem de rezistenţi. Producătorul de încălţăminte de plastic foarte ieftină şi-a închis porţile în ianuarie 2007, când veniturile au scăzut la 40 000 de euro. Doi ani mai târziu, Tribunalul Vâlcea a declarat insolvenţa societăţii”.
“A fost un brand, nimeni nu poate contesta asta. Înainte de 1989 vagoane întregi de încălţăminte plecau în străinătate, la export. În perioada 1969-1989, fabrica a avut cea mai bună perioadă, avea 4000 de angajaţi, povesteşte primarul Cristian Nedelcu” (notă: primar al municipiului în perioada 2008-2024, fost angajat al Finca Drăgășani).
”Declinul fabricii de tenişi a început după Revoluţie, când firma a pierdut lupta cu tranziţia. Pentru că nu a mai făcut faţă cheltuielilor mari de producţie şi cerinţelor pieţei, Finca Drăgăşani a dat faliment. La 1 ianuarie 2007, fabrica de “gumari” avea o cifră de afaceri de 500 000 de euro şi un profit de 45 000 de euro, aşa că şi-a închis porţile. În ultimul an de funcţionare, la Finca Drăgăşani mai lucrau doar 300 din cei 4000 de salariaţi, cât erau înainte de Revoluţie”.
“După Revoluţie, Finca a mai funcţionat până în ianuarie 2007. Cererea a fost din ce în ce mai mică, piaţa absorbea din ce în ce mai puţin, gazul s-a scumpit, energia s-a scumpit. Iniţial, s-au făcut restructurări de personal şi, pentru că nu a mai fost rentabilă, s-a închis. Angajaţii au fost nevoiţi să se pensioneze, să plece la muncă în străinătate ori să meargă la ţară, să lucreze pământul”.
Nu mai contează cum s-a ajuns la falimentul companiei din 2009 – probabil o poveste la fel ca cele din alte fabrici, uzine și combinate. Dar, imaginați-vă următorul scenariu: dacă proprietarii Finca Drăgășani de după privatizări ar fi avut inspirația să meargă la, de exemplu, Zara (sau la oricare alt super-retailer internațional) să le vândă fabrica, sau producția in lohn, sau mărcile, sau orice, astăzi Zara ar fi avut în lanțul de aprovizionare cu încălțăminte și România, nu numai Spania, Portugalia, Turcia, Maroc și China.
Ce tare ar fi fost ca Zara – înființată în Spania la șase ani după înființarea Finca – să fabrice și în România. Dacă Zara ar fi preluat Finca Drăgășani acum aveam în magazinele lor marca, de exemplu, Fin-Kaa Sneakers. Nu sună rău, așa-i?
Ce bine era ca România să nu își facă praf fabricile, uzinele și combinatele care, nu mai credeți ce vi se spune, nu erau mai ineficiente decât cele din fostul bloc comunist acum parte din Uniunea Europeană, care au rămas in picioare. A rămas în picioare și fosta cultura industriala din fostul bloc comunist acum parte din Uniunea Europeană, ăsta este și motivul pentru care Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia sunt forțe regionale în industrializare si internaționalizare
Numele Finca vine de la Fabrica de INcălțăminte de CAuciuc. Copilotul AI nu a știut de unde vine numele, uite ce debitează mai jos. Acronimul a fost descifrat pe rețeaua socială un fost angajat.
Copilot AI: “Numele fabricii Finca din Drăgășani pare să aibă origini spaniole sau latine, „finca” însemnând „fermă” sau „gospodărie” în spaniolă. În context românesc, este posibil ca numele să fi fost ales pentru a evoca o imagine de productivitate și tradiție agricolă.
Fabrica Finca din Drăgășani a fost o unitate industrială importantă, specializată în producția de talpă și încălțăminte din cauciuc, cu o istorie bogată și contribuții semnificative la economia locală ¹.
Pentru a înțelege mai bine originea numelui, ar fi util să consultați surse locale sau documente istorice despre fabrica respectivă.
Un comentariu de Dragoș Damian, CEO Terapia