O notă personală despre raportul publicat astăzi de Mathias Corvinus Collegium
de Stephane Lucon
Mathias Corvinus Collegium din Bruxelles (MCC Bruxelles) publică astăzi un raport despre ingerințele Uniunii Europene în alegerile naționale.
Este o mare onoare pentru mine că am fost invitat să prezint o parte din povestea care este în mare măsură ignorată de presa mainstream: realitatea interferențelor care au condus România să devină un regim hibrid1 — primul de acest tip din Uniunea Europeană și, din păcate, poate nu ultimul.
Vă invit să citiți raportul elaborat sub coordonarea lui Richard Schenk. Sunt analizate trei cazuri: România, Republica Cehă (un subiect asupra căruia avusesem ocazia să lucrez) și Polonia. Toate trei țări au organizat recent alegeri marcate de probleme de ingerință din partea unor forțe europene care ar fi trebuit, dimpotrivă, să consolideze și să apere suveranitatea popoarelor și a statelor membre.
A fost o plăcere să lucrez cu Richard Schenk, să am un dialog de respect reciproc și să mă bucur de un respect total față de contribuția mea. Un raport de 4.500 de cuvinte era așteptat din partea mea pentru capitolul despre România. După ce m-am luptat singur cu prima variantă pentru a o reduce la 12.000 de cuvinte, am cerut opinia lui Richard care, consultând această versiune, a ales totuși să o păstreze integral, deși era mult mai lungă decât se prevăzuse. Era important, pentru că ceea ce s-a întâmplat în România nu se rezumă la intervenția unui singur actor — acesta este unul dintre motivele pentru care am intitulat acest capitol „Regimul hibrid românesc și complicii săi europeni”.
Doresc să precizez că am descoperit MCC datorită excelentelor rapoarte redactate de Thomas Fazi și Norman Lewis. Ambii se numără, alături de Pascal Clérotte (coautor cu Thomas Fazi al raportului Twitter Files France), printre rarele voci jurnalistice și intelectuale europene care s-au angajat să documenteze arhitectura cenzurii și a propagandei.
După rapoartele Fazi și Lewis publicate de MCC, a treia oară când am auzit de Mathias Corvinus Collegium a fost în urma intervenției cercetătoarei și intelectualei române Adina Marincea — care îndeplinește și rolul de notificator de încredere (trusted flagger) pentru Institutul Wiesel din România — și care își cerea scuze că participase la o conferință organizată de MCC, probabil pentru că niște haite online sau niște moraliști îi făcuseră înțeles că nu se vorbește cu oamenii aceștia.
Eu, unul, voi continua să vorbesc cu toată lumea și să accept să fiu publicat de oricine îmi respectă libertatea editorială. Problema cenzurii — fie că este brutală, fie că este împachetată în mecanisme moderne menite să facă acceptabil ceea ce nu ar trebui acceptat — este o problemă fundamentală, „de gradul zero”. În mod ideal, am putea fi în dezacord asupra tuturor lucrurilor și, totuși, să fim de acord că nu ar trebui să ne cenzurăm reciproc.
Că această cenzură a devenit astăzi unul dintre mecanismele la care recurge Uniunea Europeană împotriva libertății de exprimare și împotriva voinței democratice a popoarelor care o compun constituie o altă dimensiune a problemei… Este o profundă trădare a ceea ce ar trebui să fie Uniunea Europeană.
Nicio țară nu ar trebui supusă unor ingerințe străine, iar Bruxellesul ar trebui să aibă la inimă garantarea suveranității statelor membre, inclusiv atunci când interferențele provin din interiorul Uniunii.
Această poziție nu ar trebui să fie partizană. Ea este valabilă pentru toate popoarele, indiferent de alegerile lor politice: ungurii trebuie să-și poată exprima liber preferința la urne, iar această preferință — oricare ar fi ea — trebuie respectată, inclusiv de partenerii europeni. Formulez aceeași dorință pentru toate popoarele Europei, inclusiv, bineînțeles, pentru poporul francez.
A invoca ingerința rusă, a repeta aceste acuzații fără a aduce dovezi — așa cum s-a întâmplat în România — fără documentare, fără studii de caz, este extrem de periculos. Dacă există ingerință, instrumentele pentru a o bloca există — să nu ne prefacem că nu.
Mai ales, a accepta fără să clipești ingerințe bine vizibile, bine documentate — fie că sunt franceze în România, de exemplu, fie că trec prin mecanismele Uniunii Europene — iată ceva care ține de cel mai înalt grad de ipocrizie.
Fie ca statele membre, partidele politice — oricare ar fi ele — și cetățenii Uniunii Europene să conștientizeze mecanismele declanșate împotriva suveranității popoarelor europene și, prin urmare, împotriva capacității lor de a trăi în spații cu adevărat democratice.